Municipiul Tulcea

Divertisment

Municipiul Tulcea, reședința județului omonim, este situat în sud-estul României, în partea de nord a Dobrogei, la poalele de nord ale Dealurilor Tulcei. Port la Dunăre, orașul se află pe malul drept al brațului Tulcea, la 8 km aval de prima bifurcație a Dunării, asigurând intrarea în Delta Dunării. Tulcea se întinde pe șapte coline ale Dealurilor Tulcei, cu altitudini reduse (100-200 m), fiind dispusă în formă de amfiteatru, cu deschidere spre Dunăre.

Tulcea este la o distanță de 71,3 km vest de țărmul Mării Negre, pe cale fluvio-maritimă.

Cele mai vechi dovezi de locuire a acestei zone au fost descoperite în împrejurimile orașului și au o vechime de 5.000-6.000 de ani. Săpăturile arheologice efectuate pe Dealul Taberei au scos la iveală dovezi ale existenței Culturii Gumelnița (mileniul IV î.Hr.), Tulcea înscriindu-se astfel printre cele mai vechi localități urbane ale țării. În aceeași zonă, au fost descoperite elemente aparținând traco-geților, datând din sec. VIII-VII î.Hr, cât și o intensificare de locuire a acestei zone spre sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr.

Pe colina Hora (sau Dealul Monumentului) a fost descoperită vatra unei cetăți, cu numele ”Aegyssus”, construită, cel mai probabil, spre sfârșitul secolului al IV-lea — începutul secolului al III-lea î.Hr. Cetatea a fost menționată în documente, pentru prima dată, de către Diodor din Sicilia, în relatările privind luptele dintre conducătorul unor triburi geto-dacice, Dromichaites, și generalul macedonean Lyisimachos, din care primul a ieșit învingător (300-292 î.Hr.). Numele cetății vine de la întemeietorul său, Carpyus Aegyssus, pe care Ovidiu îl menționează în cele două epistole din „Ex Ponto”.

În sec. I-II, Aegyssus a fost o bază a flotei romane, avanpostul apărării granițelor Imperiului Roman. În secolul al III-lea, cetatea a fost prădată de goți. A fost refăcută de împăratul Iustinian, ajungând, în secolul al VI-lea, pe lista cetăților cu scop strategic. În secolul al X-lea, împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul, în lucrarea sa ”De thematibus”, o prezenta ca fiind unul dintre cele 14 orașe ale Dobrogei.

Orașul s-a dezvoltat semnificativ pe timpul romanilor. Aflându-se la granița imperiului, era apărat și de o unitate militară importantă. După o perioadă în care a fost afectat de popoarelor migratoare, cum ar fi pecenegi, uzi sau tătari, orașul a ajuns, la sfârșitul secolului al XIV-lea, sub autoritatea domnului Mircea cel Bătrân. În 1420, însă, a fost cucerit de turci, rămânând sub ocupație otomană până în 1878. În toată această perioadă, Tulcea, aflându-se și într-o poziție strategică pe malul Dunării, a fost expusă la numeroase războaie, cu polonezii, cu austriecii și cu rușii. Conform istoricului municipiului, după războiul ruso-turc din 1829, în Tulcea abia dacă mai existau 20 de case. De altfel, în Tulcea de azi nu mai există nicio clădire cu o vechime mai mare de 1830.

Numele ”Tulcea” a fost dat orașului, cel mai probabil, de către turci. După unii cercetători, denumirea vine de la caracteristica economică de altădată a localității și anume fabricarea cărămizilor (”tucla” înseamnă ”cărămidă”). Cea mai veche atestare documentară în care apare pentru prima dată numele de Tulcea (Tulca) se regăsește într-un registru vamal otoman din anul 1506, în care este menționată ca „fiind un important centru în comerțul de tranzit”. În cea de-a doua parte a secolului al XVI-lea figurează pe o hartă întocmită de genovezul Paolo Giorgici. Apare, apoi, în 1650, într-o descriere a Dobrogei făcută de călătorul turc Evlia Celebi, în 1674 — într-o lucrare a călătorului Matteo Gondola, în 1711 — într-o notă de călătorie a lui La Mattraye, însoțitorul regelui Carol al XII-lea al Suediei și în 1778 — într-un act domnesc emis de Constantin Moruzi.

Pe vremuri, neexistând digul de astăzi, apele Dunării nu respectau un curs anume stabilit, fluviul răsfirându-se în mai toate zonele joase ale așezării. Mai mult decât atât, la fiecare ploaie ieșea din matcă, ajungând până la poalele celor șapte coline. După ploi, apele care se scurgeau de pe coline aduceau cu ele bolovani, pietriș, nisip, pe care îl depuneau în vale. Astfel, în timp, ușor-ușor, a ieșit la iveală uscatul. O contribuție însemnată au avut-o și localnicii, care au adus pământ cu carele, înălțând astfel malul. Abia în anul 1856, Comisia Europeană a Dunării, fiind interesată de o bună navigație pe fluviu, îndiguiește malul Dunării.

După eliberarea de sub stăpânirea otomană, Tulcea s-a dezvoltat lent, mai mult în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Tulcea a fost declarată municipiu la 17 februarie 1968, din componența sa făcând parte și localitatea Tudor Vladimirescu. Așezarea geografică a favorizat transportul pe apă, Tulcea devenind un oraș industrial, cu un mare avantaj comercial. Este port fluvio-maritim, atât pentru navele de pasageri, precum și pentru cele care transportă produse industriale. Este, de asemenea, un important centru turistic și punct de plecare spre Delta Dunării.

Printre punctele de interes ale municipiului se numără: catedrala ortodoxă cu hramul ”Sfântul Nicolae”, declarată monument de arhitectură (1865); biserica cu hramul ”Sfântul Gheorghe” sau Biserica cu ceas (1857); biserica grecească cu hramul ”Buna Vestire” (1848-1854); moscheile ”Azzizie” (sec. XIX), declarată monument de arhitectură, și cea a lui Ismail Pașa (1877); Palatul Poștelor (1870); clădirea Primăriei vechi (1870-1872); casa ”Avramide” (sec. XIX); bustul lui Spiru Haret (1923), realizat de sculptorul Vasile Chiriatide; statuia ecvestră a domnului Mircea cel Bătrân (1972), realizată de sculptorul Ion Jalea; Piața Civică — construită între anii 1970-1972, cu o fântână arteziană; Monumentul Independenței (1899-1900), ridicat în memoria eroilor căzuți în timpul Războiului de Independență, Cetatea Aegyssus și Muzeul de Istorie și Arheologie (1975), situate pe Dealul Monumentului; Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării (2009); Muzeul de Etnografie și Artă Populară (1924-1927) și Muzeul de Artă, care cuprinde o colecție de pictură cu unele din cele mai valoroase opere de artă românească.

Municipiul Tulcea număra, la Recensământul populației și al locuințelor din 2011, 73 707 locuitori.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.